Sfinții întocmai cu Apostolii Constantin și Elena. Icoană ortodoxă din lemn.
Sfântul Împărat Constantin (306–337), căruia Biserica i-a conferit titlul de „întocmai cu Apostolii” și care în istoria universală a fost numit cel Mare, era fiul Cezarului Constanțiu Chlorus (305–306), conducătorul Galiei și Britaniei. Vastul Imperiu Roman era pe atunci împărțit în Imperiul de Apus și Imperiul de Răsărit, conduse de doi împărați independenți, care aveau coîmpărați, unul dintre aceștia, în partea de apus, fiind tatăl împăratului Constantin. Sfânta Împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin, era creștină. Viitorul conducător al întregului Imperiu Roman, Constantin, a fost crescut în respectul religiei creștine. Tatăl său nu i-a prigonit pe creștini în țările aflate sub stăpânirea sa, în timp ce în restul Imperiului Roman creștinii erau supuși unor prigoane crude de către împăratul Dioclețian (284–305), coîmpăratul său Maximian Galeriu (305–311) – în Răsărit – și împăratul Maximian Hercule (284–305) – în Apus.
După moartea lui Constanțiu Chlorus, fiul său Constantin a fost proclamat împărat al Galiei și Britaniei de către ostași, în anul 306. Primul lucru pe care l-a făcut noul împărat a fost să proclame libertatea mărturisirii credinței creștine în țările aflate sub controlul său. Păgânul fanatic Maximian Galeriu, în Răsărit, și crudul tiran Maxențiu, în Apus, îl urau pe împăratul Constantin și unelteau să-l înlăture și să-l ucidă, însă Constantin i-a prevenit și, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-a învins pe toți potrivnicii săi într-o serie de războaie. El s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea un semn care să-i inspire oștirea să lupte cu vitejie, iar Domnul i-a arătat pe cer un semn strălucitor al Crucii, cu inscripția „Prin aceasta vei birui”.
După ce a devenit conducătorul suveran al părții de apus a Imperiului Roman, Constantin a emis în anul 313 Edictul de la Milano privind toleranța religioasă, iar în anul 323, când a domnit ca împărat unic peste întregul Imperiu Roman, a extins Edictul de la Milano asupra întregii părți de răsărit a imperiului. După trei sute de ani de prigoană, creștinilor li s-a oferit pentru prima dată posibilitatea de a-și mărturisi în mod deschis credința în Hristos.
După ce a respins păgânismul, împăratul nu a păstrat Roma antică, fostul centru al statului păgân, drept capitală a imperiului, ci și-a mutat capitala spre răsărit, în orașul Bizanț, care a fost redenumit Constantinopol. Constantin era profund convins că numai religia creștină putea uni uriașul și eterogenul Imperiu Roman. El a sprijinit Biserica în toate privințele, i-a chemat din exil pe mărturisitorii creștini, a construit biserici și s-a îngrijit de cler. Cinstind cu adâncă evlavie Crucea Domnului, împăratul dorea să găsească însăși Crucea cea de viață făcătoare, pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos.
În acest scop, și-a trimis mama, pe sfânta împărăteasă Elena, la Ierusalim, încredințându-i puteri mari și resurse materiale. Împreună cu Patriarhul Ierusalimului Macarie, Sfânta Elena a început căutările și, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Crucea cea de viață făcătoare a fost găsită în chip minunat, în anul 326. Aflându-se în Palestina, sfânta împărăteasă a făcut mult bine Bisericii. Ea a poruncit ca toate locurile legate de viața pământească a Domnului și a Preacuratei Sale Maici să fie eliberate de toate urmele păgânismului și a rânduit să fie ridicate biserici creștine în aceste locuri de pomenire. Împăratul Constantin însuși a poruncit să se construiască o biserică măreață deasupra peșterii Sfântului Mormânt, în cinstea Învierii lui Hristos.
Sfânta Elena i-a încredințat Patriarhului Crucea cea de viață făcătoare spre păstrare și a luat cu ea o parte din Cruce, pentru a i-o duce împăratului. După ce a oferit milostenii îmbelșugate în Ierusalim și a rânduit mese pentru săraci, la care ea însăși slujea, Sfânta Împărăteasă Elena s-a întors la Constantinopol, unde a trecut curând la Domnul, în anul 327.
Pentru marile sale binefaceri aduse Bisericii și pentru strădaniile sale de a găsi Crucea cea de viață făcătoare, Împărăteasa Elena este numită întocmai cu Apostolii.
🖼 Caracteristicile produsului
Fiecare icoană din atelierul nostru este realizată pentru a dăinui o viață întreagă și dincolo de ea. Imaginea este imprimată cu cerneluri pigmentare intense, rezistente la decolorare, pe un panou premium din lemn cu miez solid — apoi finisată manual cu un strat de ceară naturală de albine, care intensifică culorile, protejează suprafața și conferă fiecărei piese căldura și solemnitatea unui obiect sacru realizat în mod tradițional. Pe partea din spate este inclus un cârlig metalic pentru agățare, astfel încât icoana este pregătită pentru a fi expusă chiar din momentul în care ajunge la dumneavoastră.
- Realizată pe un panou premium din lemn — grosime de 1,6 cm (0,6"), rezistent și totodată ușor
- Imprimare pigmentară rezistentă la decolorare — culori intense și realiste, care dăinuie generații întregi
- Finisaj cu ceară naturală de albine — aplicat manual pentru profunzime, protecție și un aspect tradițional
- Pregătită pentru agățare — cârlig metalic atașat în prealabil pe partea din spate
- Finisată manual de artizani creștini ortodocși din Portugalia
📏 Dimensiuni disponibile
• Mică – 12 x 15 cm (5” x 6”)
• Medie – 23 x 30 cm (9” x 12”)
• Mare – 30 x 39 cm (12” x 15”)
🎁 Ideală pentru
• Cadouri creștine ortodoxe cu însemnătate
• Daruri pentru casă nouă și binecuvântarea familiei
• Colțuri de rugăciune și spații de reculegere
• Botezuri, zile onomastice, nunți și zile de sărbătoare
🌍 Livrare în întreaga lume
Ambalată în siguranță și expediată în întreaga lume din Portugalia, cu urmărirea coletului.
✨ Realizată cu tradiție
Fiecare icoană este realizată cu grijă de artizani creștini ortodocși din Portugalia — creată pentru a deveni o binecuvântare durabilă pentru casa dumneavoastră sau un dar prețuit pentru cineva drag.
