Sfinții întocmai cu Apostolii Constantin și Elena. Icoană ortodoxă din lemn.
În câmpuri sunt reprezentați sfinții: Mucenicul Hrisant al Romei și Mucenița Daria
Sfântul Împărat Constantin (306–337), căruia Biserica i-a conferit titlul de „întocmai cu Apostolii” și care a fost numit cel Mare în istoria lumii, era fiul Cezarului Constanțiu Chlorus (305–306), care stăpânea țările Galiei și Britaniei. Vasta împărăție romană era pe atunci împărțită în Apus și Răsărit, conduse de doi împărați independenți care aveau coîmpărați, unul dintre aceștia în partea apuseană fiind tatăl Împăratului Constantin. Sfânta Împărăteasă Elena, mama Împăratului Constantin, era creștină. Viitorul conducător al întregii Împărății Romane, Constantin, a fost crescut în respectul religiei creștine. Tatăl său nu i-a prigonit pe creștini în țările aflate sub stăpânirea sa, în timp ce în restul Imperiului Roman creștinii erau supuși unor crunte persecuții de către împărații Dioclețian (284–305), coîmpăratul său Maximian Galeriu (305–311) – în Răsărit – și Împăratul Maximian Hercule (284–305) – în Apus.
După moartea lui Constanțiu Chlorus, fiul său Constantin a fost proclamat împărat al Galiei și Britaniei de către ostași, în anul 306. Primul lucru pe care l-a făcut noul împărat a fost să proclame libertatea mărturisirii credinței creștine în țările aflate sub controlul său. Păgânul fanatic Maximian Galeriu, în Răsărit, și crudul tiran Maxențiu, în Apus, îl urau pe Împăratul Constantin și unelteau să-l înlăture și să-l ucidă, însă Constantin le-a zădărnicit planurile și, cu ajutorul lui Dumnezeu, și-a învins toți potrivnicii într-o serie de războaie. El s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea un semn care să-i însuflețească oștirea să lupte cu vitejie, iar Domnul i-a arătat pe cer un semn strălucitor al Crucii, cu inscripția „Prin aceasta vei birui”.
Devenind singurul stăpânitor al părții apusene a Imperiului Roman, Constantin a emis în anul 313 Edictul de la Milano privind toleranța religioasă, iar în anul 323, când a domnit ca singur împărat peste întregul Imperiu Roman, a extins Edictul de la Milano și asupra părții răsăritene a imperiului. După trei sute de ani de prigoană, creștinilor li s-a oferit pentru prima dată posibilitatea de a-și mărturisi în mod deschis credința în Hristos.
După ce a respins păgânismul, împăratul nu a păstrat drept capitală a imperiului Roma cea veche, fostul centru al statului păgân, ci și-a mutat capitala spre Răsărit, în cetatea Bizanțului, care a fost redenumită Constantinopol. Constantin era profund convins că numai religia creștină putea uni uriașul și eterogenul Imperiu Roman. El a sprijinit Biserica în toate felurile, i-a chemat înapoi din exil pe mărturisitorii creștini, a zidit biserici și a purtat grijă clerului. Cinstind profund Crucea Domnului, împăratul dorea să găsească însăși Crucea dătătoare de viață, pe care fusese răstignit Domnul nostru Iisus Hristos.
În acest scop, a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, sfânta împărăteasă Elena, dându-i mari puteri și resurse materiale. Împreună cu Patriarhul Ierusalimului, Macarie, Sfânta Elena a început căutările și, prin Pronia lui Dumnezeu, Crucea dătătoare de viață a fost găsită în chip minunat în anul 326. Aflându-se în Palestina, sfânta împărăteasă a făcut mult bine Bisericii. Ea a poruncit ca toate locurile legate de viața pământească a Domnului și a Preacuratei Sale Maici să fie curățate de toate urmele păgânismului și a poruncit să fie ridicate biserici creștine în aceste locuri de pomenire. Însuși Împăratul Constantin a poruncit să fie construit un măreț lăcaș deasupra peșterii Sfântului Mormânt, în cinstea Învierii lui Hristos.
Sfânta Elena i-a încredințat Patriarhului Crucea dătătoare de viață spre păstrare și a luat cu sine o parte din Cruce pentru a i-o prezenta împăratului. După ce a dat milostenii îmbelșugate în Ierusalim și a rânduit mese pentru săraci, la care ea însăși slujea, Sfânta Împărăteasă Elena s-a întors la Constantinopol, unde a murit curând, în anul 327.
Pentru marile sale binefaceri aduse Bisericii și pentru strădaniile sale de a găsi Crucea dătătoare de viață, Împărăteasa Elena este numită întocmai cu Apostolii.
🖼 Caracteristicile produsului
Fiecare icoană din atelierul nostru este realizată pentru a rezista o viață întreagă și chiar mai mult. Imaginea este imprimată cu cerneluri pigmentate bogate, rezistente la decolorare, pe un panou premium din lemn cu miez masiv — apoi finisată manual cu un strat de ceară naturală de albine, care intensifică nuanțele, protejează suprafața și conferă fiecărei piese căldura și solemnitatea unui obiect sacru lucrat în mod tradițional. Pe verso este inclus un cârlig metalic pentru agățare, astfel încât icoana este gata de expus chiar din momentul în care ajunge.
- Realizată pe un panou premium din lemn — grosime de 1,6 cm (0,6"), rezistent, dar ușor
- Imprimare pigmentată rezistentă la decolorare — culori bogate și fidele realității, care rezistă generații întregi
- Finisaj natural cu ceară de albine — aplicat manual pentru profunzime, protecție și un aspect tradițional
- Gata de agățat — cârlig metalic preatașat pe verso
- Finisată manual de artizani creștini ortodocși din Portugalia
📏 Dimensiuni disponibile
• Mică – 12 x 15 cm (5” x 6”)
• Medie – 23 x 30 cm (9” x 12”)
• Mare – 30 x 39 cm (12” x 15”)
🎁 Ideală pentru
• Cadouri creștine ortodoxe pline de semnificație
• Daruri pentru casă nouă și binecuvântarea familiei
• Colțuri de rugăciune și spații de reculegere
• Botezuri, zile onomastice, nunți și sărbători religioase
🌍 Livrare în întreaga lume
Ambalată în siguranță și expediată din Portugalia în întreaga lume, cu număr de urmărire.
✨ Lucrată cu tradiție
Fiecare icoană este realizată cu grijă de artizani creștini ortodocși din Portugalia — creată pentru a deveni o binecuvântare durabilă pentru casa dumneavoastră sau un cadou prețios pentru cineva drag.
